Mihail a lansat o leapsa draguta azi...
Si anume un numar de 3 intrebari din cele 90 si ceva ce vor fi prezente in cartea sa... "Eu cine sunt?" cartea va fi lansata pe 20 iunie la BookFest, iar dupa o sa o gasiti prin librarii. Va recomand cu caldura cartea fiind una din putinile carti de dezvoltare personale scrise de un autor roman, si cu atat mai mult una din putinile in lume ce te provoaca la introspectii.

1. Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?
2. De ce le mai tin inca in viata mea?
   
3. Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?
   *Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care m-am inconjurat pentru ca „asa trebuie”. Sau, intr-un cuvant, „etc-uri”.

Eu insa am zis ca o sa incerc altceva, chiar sa-mi raspund la intrebarea cine sunt eu?

As putea incepe foarte usor zicand ca sunt un AIESECer, ca sunt un om ce cauta bunatatea din jur si de asta m-am imlicat in lumebuna.ro, ca imi place sa scriu si sa impartasesc si tocmai de aceasta m-am implicat in whichway.

Pot sa zic ca-mi place tenisul de masa (m-am reapucat, defapt l-am redescoperit), mersul pe bicicleta, sa vizitez, explorez, defapt sa explorimentez.

Pot sa zic ca am o mica experienta in relatii, si pot da sfaturi bunisoare pe aceasta tema, pacat ca de cateva zile am incetat sa mai dau sfaturi. Sunt un tip dragut, cu simtul umorului caruia ii place sa imbratiseze oameni pe strada, oameni necunoscuti doar pentru a zambi. Atat eu cat si ei. Sunt necunoscutul pasionat de dezvoltarea sa, ce a facut destule progrese, dar care inca sta agatat in cateva pasi marunti.

Sunt copilul parintilor, si mereu copil in suflet. Sunt un copil curios si pofticios, ce vrea sa afle mereu ce se intampla cu oamenii din jurul sau, si cum sa-i ajute. Sunt un lup singuratic totodata.

Sunt atat de multe lucruri, si totusi atat de putine. Principalul meu accesoriu mental este starea de lene, de cateva saptamani ma trezesc greu dimineata, ceasul suna de 3-4 ori pana sa ma convinga sa ma ridic si sa incep o noua zi. Si nu stiu de ce fac asta, insa incep sa aflu. Sunt mereu in conflict cu mine insumi, incercand sa ma fac sa merg mai departe, si mai departe. Totodata sa raman putin pe culmiile noi atinse, pentru a ma bucura de priveliste. Si traire!

Sunt tot ce pot fi, daca imi urmez visele, sunt un calator al carui misiune este sa faca oameni sa zambeasca, si in acelasi timp sa se descopere. Cel putin asta vreau sa cred acum despre mine. Defapt asta sunt.

Sunt intr-o dilema uriasa, dilema in privinta caruia va trebui sa iau o decizie, sau mai bine spus sa fac o alegere. Fiind constient in acelasi timp atat de plusuri cat si de minusuri.

Sunt un lenes, care se asteapta atunci cand nu este el "project manager" sa-i spui ce sa faca. Iar asta am descoperit-o recent. Insa nu am descoperit si ce ma motiveaza, se pare ca sunt o fire vulcanica ce se aprinde si erupe foarte repede, insa nu termina ceea ce incepe. Iar asta trebuie corectat.

Sunt mereu aflat intr-o cautare, a mea. A ta, a tuturor. Mereu incerc sa gasesc cele mai bune solutii. Si totodata mint, ma mint atat de mult.

Sunt toate lucrurile de mai sus, si totodata nici unul. Sunt tot ceea ce pot fi, dar voi deveni ceea ce am fost trimis sa fiu.

Sunt pe jumatate ateu, caci nu cred in biserica, si totodata cred cu tarie in Dumnezeu. Cred in lucrurile frumoase ce ni se intampla, si incerc sa gandesc totodeauna pozitiv. Cateodata mai refulez in ganduri negative, doar pentru a-mi aduce aminte de ce e dulce, atat de dulce, sa gandesti in termeni pozitivi.

Sunt in cautarea mea, iar acum ma gandesc intr-o descoperire simultana a mea, cat si a lumii. La modul propriu vorbind. Sunt bucuros ca te-am intalnit, si totusi s-ar putea ca-n gand sa zic lucruri nu tocmai dragute despre tine.

Sunt un lenes, ce abia asteapta oportunitatea de a straluci. Ba mai mult imi creez propriile oportunitati, caci cred cu tarie ca noroc este pentru cel pregatit sa-l sesizeze.

Sunt inconjurat de oameni care ma deprima, si totusi stau langa mine pentru a ma sprijini, sunt un dependent de hainele din dulap pe care nu le port, dar trebuie sa stiu ca le am, sun atat de comod si fricos incat nu pot totdeauna sa pun piciorul in prag si sa-i zic cuiva, ba noi doi nu o sa mai vorbim o perioada. Sunt un timid cand vine vorba sa-mi exprim sentimentele (sau poate nu?). Sunt atat de multe lucruri, dar mai trist e ca ma agat in continuare de lucrurile care ma limiteaza, ce-mi fura timpul pe care l-as putea investi (defapt stiu ca nu-l investesc de buna voie) in lucrurile care m-ar ajuta cu adevarat.

Incep sa cred ca poate e timpul sa consolidez nivelul la care am ajuns, inainte de face inca o escapada spre varf, inainte de a stabili, a descoperi un nou teritoriu. Pe care sa-l muncesc, si apoi sa culeg roadele.

Sunt nebun dupa experientele ce-mi provoaca adrenalina, si totusi sunt atat de temator sa fac lucrurile singur. Sunt un copil pornit spre drumul maturizarii, sunt un baiat ce se pregateste a deveni un barbat. Sunt toate cele de mai sus, si totodata nici unul.

Sunt Eul care evolueaza in ritm constant, spre alte dimensiuni, eul ce se pregateste de lucrurile bune ce or sa vina-n propia viata, si pe care le atrag.

Sunt.. EU!

Multumesc Mihail ca mi-ai dat, inca o data sansa sa ma descarc, as fac o mica introspectie.

Leapsa poate sa o preia oricine doreste.

PS: Te asteptam la Bookfest pe 20 Iunie 2009 la lansarea cartii "Eu cine sunt?, iar dupa aceasta data, prin librarii :)