M-am mutat la

M-am mutat

2009-11-17T15:01:29+00:00

Salutare, De acum puteti sa ma urmariti la www.changer.ro Multumesc de intelegere :-)

Un nou inceput...

2009-10-13T16:00:10+00:00

Simt fiorul unui nou inceput zilele astea... Incerc sa ma calmez, sa ma apuc de tot ceea ce mi-am propus dar in acelasi timp, gandul imi zboara la noi prietenii... La noi distractii, si la "the time of my life" ca un student ce sunt... E o adevarata dualitate, ori sa ma "rup" de lume pentru a mi-o creea pe a mea, ori sa devin acelasi party animal... Cred ca... defapt nu trebuie sa fac o alegere intre cele doua, decat la inceput. Pentru ca mai apoi va fi un slalom intre ele, si mereu cand am chef de party, o sa fug acolo... pentru ca dupa 2-3 zile de petrecut, sa ma apuc iar de treaba... In ultimile 3 zile, am avut cam 6-7 invitatii la petreceri, dintre care 3 sigur ar fi fost genu, dupa care sa zici "wow"... Si totusi azi citeam articolul lui Mihail (http://www.musat.com.ro/2009/10/13/se-poate-2/) care m-a pus iar pe ganduri, ii multumesc inca o data ca exista... si ca imi arata zi de zi CA SE POATE! Nu va fi usor, insa acum imi tot rasuna in gand... "Cea mai proasta zi a unui om liber, e minunata in comparatie cu cea mai buna zi a unui sclav"... E si mai greu ca nu de mult, mi-am luat intreaga responsabilitate a vietii mele, in propriile maini, asa cum ar trebui sa fie... Dar la fel cum m-au avertizat toti, e urat si inconfortabil cand nu ai pe cine sa dai vina...

Ganduri...

2009-09-15T21:46:28+00:00

Deseori se intampla sa zicem ca nu mai facem un lucru... Corect? Si mai des, cel putin in cazul meu, zicem ca o sa incepem sa facem alte lucruri... Si totusi de cate ori facem din nou si din nou acelasi lucru, over and over again. Un cerc vicios de care nu putem scapa, suntem atat de prinsi in agitatia, stresul generate de lucrurile ce se intampla in jurul nostru incat uitam ca pentru a iesi dintr-un cerc trebuie sa zici stop si sa mergi pe cu totul alta directie... Zicem atat de des ca o sa incepem sa facem lucruri, o sa ne apucam de invatat photoshop, o sa mergem drepti mereu pe strada, o sa zambim mai mult, o sa mancam sanatos si la ore regulate, o sa facem exercitii... Culmea chiar incepem sa facem lucrurile respective, dar imediat ni se ofera un sfat, o vorba dulce, o sansa de scapare si iesim din joc. Nu mai bem sucuri, dar totusi acum stau cu mountain dew-ul in frigider, pregatindu-l sa il iau maine cu mine pe drum, si sa-l beau pe nerasuflate astazi. Nu mai beau bere fara un motiv, dar stau cu ea langa mana dreapta, mai sorbind din ea odata cu trecerea timpului... Am inceput sa invat photoshop si dupa 10 minute m-a lua somnul, am ajuns cam la jumatate din el, nu cred ca l-am mai deschis de vreo 2-3 luni, nici documentarul respectiv, dar nici altul din cele 12 gb. Incepem atatea lucruri doar ca sa le amanam, incercam sa ne lasam de atat de multe lucruri doar pentru a ne arata ca este mai comod sa le faci. Ca te simti mai bine dupa ce bei o bere (nu ma refer la euforia provocata de substantele din ea:) ). De o bucata de vreme insa, am inceput sa ma gandesc de 10 ori inainte sa afirm ceva de genul. Sa ma gandesc cum o sa fie dupa ce fac, sau incetez lucrul respectiv, cum o sa ma afecteze pe viitor, in bine sau in rau... Pana acum da rezultate, insa se pare ca nu totul iese asa cum planific eu. Important este ca, cu fiecare zi ce trece, sunt mai implinit fata de mine, ma simt mai bine in pielea mea, si sunt mai bucuros ca exist, respir, si traiesc pe acest pamant. Incercand sa-mi creez propriul univers, inconjurat de ganduri frumoase, si lucruri bune, de oameni plini de viata si interesanti din cale afara, persoane de la care oricand ai ce invata. Caci in fond, devin schimbarea care vreau sa o vad in lume

Atat de liniste

2009-09-11T16:54:23+00:00

E atat de liniste in jur... Din ce in ce mai des, ma trezesc in momente de liniste... Acum ceva timp eram tot timpul stresat, agitat, gaseam motive si scuze sa fiu mereu in alergare. Acum totul e atat de linistit... E ca si cum ai compara un agent de vanzari, incepator, ce nu stie sa-si organizeze deloc timpul, dar care stabileste intalniri cu un calugar budist ce sta si mediteaza. Cam asa simt eu diferenta. Culmea e ca am fost un soi de agent de vanzari, in cadrul AIESEC. Mi-a prins enorm de bine experienta, insa acum, o mare parte si din cauza whichway am inceput sa-mi pun intrebari. Sa-mi caut momentele de liniste. Sa fie o liniste in jurul meu, caci atunci cand esti linistit si relaxat vezi lumea cu altii ochi. Brusc observi copilul din colt de strada, fata draguta ce zambeste in masina ce trece pe langa tine, batranica care-si ocupa timpul citind iar cea de langa crescandu-si nepotii. Vezi atat de multe lucruri in plus, frumoase... lucruri ce-ti dau sentimentul ca traiesti cu adevarat, si te fac sa te bucuri de acest lucru. Ieri am ajuns in Timisoara dupa o cursa cu trenul Pascani - Timisoara, ce a durat undeva la 15 ore (cu tot cu intarzierea trenului). Mai toata noaptea am citit, si eram foarte ancorat in ceea ce-mi imagineam in urma lecturii. Citeam Shogun, am terminat defapt primul volum, abia astept sa ma apuc de al doilea. Pe la 8-9 dimineata am ramas singur in compartiment. Si brusc dupa vreo jumatate de ora in care eu-mi gaseam locul trenul s-a oprit intr-o halta, sau in mijlocul campului mai bine zis. Toata lumea in jur injura, se agita... eu m-am intins relaxat pe bancheta, am deschis geamul micut. Si priveam cu crengile se miscau in vant, cum pasarile se fugareau pe cerul albastru de vara. A fost atat de frumos, ma gandeam ce bucurie ca traiesc, si cat de norocos sunt defapt. Am tot ce-si poate dori un om, si inca vreau mai mult. Caut relatia perfecta si lucrurul care sa-mi dea fior daca nu-l fac intr-o zi. Imi caut pasiunea, si descopar atat de multe lucruri. Inclusiv pe mine. Ne agitam atat de mult, ca un pepsi expirat, pentru atat de multe lucruri care nu conteaza. Si amanam de fiecare data lucrurile care ne fac placere, care ne aduc zambete. Pentru ca noi trebuie sa muncim. Noi trebuie sa castigam bani pentru a fi fericiti. Noi trebuie sa facem atat de multe lucruri ce nu conteaza pentru noi, le facem din obligatie, si ne obisnuim sa facem lucrurile astea si in timpul nostru liber. Si nu e frumos fata de noi, facand asta nu ne respectam cerintele, valorile, dorintele arzatoare ale propriilor noastre persoane. Ne tradam zi de zi, pentru inca 50 lei la salariu, pentru inca un lucru material pentru a ne face viata mai usoara. Incep sa cred ca avem vieti prea usoare, prea comode. Si din lipsa adevaratelor aventuri, ne construim propriile capcane, propriile aventuri si ziduri de doborat, doar pentru a simti ca traim. Lucram pentru sefi ce nu dau doi bani pe noi deseori, cand am putea sa ne chinuim sa castigam bani pentru noi, lucrand pentru noi. Si daca cineva imi zice ca visez zicand asta, il injur! Nu zice nimeni ca nu trebuie sa muncesti pentru altii, dar fa macar ce-ti place. Lucreaza in primul rand pentru tine! E atat de liniste in jur, simt ca zbor. Vreau sa zbor in continuare...

O parte din mine a murit

2009-09-02T19:06:39+00:00

Azi a murit o parte din mine. Aseara era in travaliu, azi o consider moarta.O parte importanta, ce ma caracteriza ca om, ce ma definea si a contribuit mult la definirea personalitatii mele? Sa va explicAseara un vechi obicei, o stare de spirit? un mod de a trai, ce facea parte din mine a intrat in travaliu. Astazi dupa o serie de intrebari, dupa o introspectie in stilul www.whichway.ro am declarat-o moarta.

E vorba de statul la bere cu baietii, pana inspre dimineata, vorbind, razand? Traindu-ne viata ar zice unii, si eu ziceam la fel. Doar ca intre timp m-am descoperit mai bine, si stiu ca acest mod de a-ti investi timpul nu este unu prea rentabil.Nu-mi pare nici o secunda rau, pentru vremea petrecuta cu baietii la bere, am facut asta destula vreme, incat sa pot zice ca? m-am saturat.Ieri la 8 am ajuns in Pascani, la 9 eram plecat din casa, vroiam sa ma intalnesc cu prietenii, sa-mi salut tovarasii. Pe la 9 : 15 primesc un telefon insa, era o invitatie la o bere?

La un barulet dragut, defapt parerea mea, cel mai dragut de aici.SI uite asa ne-am intins la bere, 4 beri mai tarziu ziceam sa o taiem din loc, pentru a merge spre casa, insa in drum spre casa am zis sa mergem sa mai luam cate o bere. Intre timp venise un al 5lea prieten, pleca unu din cei 4 care am stat la masa?2 bidoane de bere, ne indreptam spre o banca, pentru a rontai ce cumparasem, si a bea bere? Eram de 4 ore-n oras si politia deja-mi lua datele, radeam cu lacrimi de felul cum dialogau, de modul cum ne-au tratat, unii dintre noi fiind cica vedete. Am stat, am ras, am vorbit? am depanat amintiri in frig. Pentru ca pe la vre-un 2 sa mai sunam un prieten, cica aveam problem si sa vina repede, la locul cu pricina ca e loc de scandal. Cand a ajuns l-a intampinat berea, mai stand putin ne-a venit o idee?

Hai sa mergem la cimitir, eu am fost primul care a propus si acceptat in acelasi timp, vroiam sa ajung la tata sa aprind o lumanare, si desigur era si bunul prieten Jimmy care de circa 40 de zile nu mai merge printre cei vii, nici acum nu-mi vine sa cred. Intr-un stil ciudat, inca astept sa se intoarca din Italia sa mergem la o bere?Alte doua bidoane mai tarziu ne pregateam de mers spre casa, ne-am luat la revedere la 2 dintre noi, ramaneau prin zona, iar cei 3 care am ramas ne-am urcat in taxi si? du-ne acasa mai tranvai.Ultima bere am baut la locul sacru noua, scara blocului, unde am baut de atatea ori bere, si unde am ras si depanat amintiri de atatea ori? In tot acest timp, simteam ca ceva nu e bine cu mine, candva eram pasionat sa povestesc, sa radem?

Am ras, am facut misto de unii si altii au facut misto de mine, asa se intampla deobicei. Dar nu era rasul care mi-l aminteam eu? era mai sters?La 4:45 eram in casa, la 9 dimineata treaz pentru o noua zi. Insa ma tot gandeam la ce s-a intamplat aseara. Dupa o serie de intrebari, mi-am confirmat ca acest lucru nu imi mai este caracteristic, nu mai sunt Razvan cel mereu dispus la un pahar de vorbe. Am devenit un alt Razvan, unul pasionat de dezvoltarea persoanala, unul care intelege ca timpul este unul dintre putinile lucruri care nu se intorc niciodata inapoi. Defapt sunt doar doua dupa mine, timpul si oportunitatile irosite.

Am zis-o si o repet, statul acasa o sa fie cea mai mare provocare de pana acum. Sunt intr-un mediu plin de oameni negativisti, de oameni care ma stiu intr-un anume fel. Incojurat de idei preconcepute si ziduri de darmat, sunt inarmat doar cu vointa, ambitie si ce gasesc prin jur.

Stiu ca am scris mult, si unele detalii nu-si aveau locul. Aceasta o sa fie o amintire pentru mine, cum mi-am petrecut ultima data timpul voit la o bere, inutil.Acum nu zic ca nu o sa mai fie episoade de genu, vor fi doar cand simt eu nevoia sa stau la o bere, sa depan amintiri.

Dar cel mai probabil va fi la un pahar de vin, intr-o casa la caldura?

Cu respect si condoleante in acelasi timp? Adio bautorule de bere ?

In cautarea unui vis...

2009-08-27T13:36:55+00:00

Cu toti am avut si avem vise... Dar ni le amanam din diferite motive. Personal nu vreau sa mai fac asta. Iar unul dintre cele mai puternice vise ale mele e sa calatoresc. Intr-o forma mai hard-core, fara bani la mine. Doar ca pentru a face asta am nevoie de unele lucruri. Lucruri care acum nu mi le permit... Cel mai important lucru este un cort. Apoi ar fi orice lucru care credeti ca ti-ar trebui in conditii decente de supravietuire pe drum. Personal ma gandesc la: Termos Rucsac (mi s-a rupt ce-l aveam eu :() caut unul mai normal... sub 50l Sac Dormit Briceag Si orice credeti ca ar avea nevoie un om ce va calatori cu ajutorul auto-stopului :) Pe langa asta, incerc sa gasesc un laptop nu conteaza cat de vechi este. Imi este necesar doar pentru a scrie. So santa if you are out there :) Momentan sunt in Bucuresti, insa nu pentru multa vreme. Voi ajunge si prin Iasi dar si Timisoara in urmatoarea luna. Multumesc. PS mail-ul meu este olaru.razvan [at] gmail.com

Hundred Pushups

2009-08-24T13:27:09+00:00

Tocmai am inceput a 4a saptamana din programul HundredPushups . A venit si primul abandon. Turez la viteza maxima ceea ce pot sa fac. La saptamana a 4a nu am putut face ultima serie de 32 de flutari. Am facut 9 apoi 11 ori 12. Incepe sa se resimta oboseala din weekend, si mai ales lipsa mancarii. Stiu exact ce se petrece ca un muschi sa creasca, are nevoie de mese de refacere si crestere si odihna. Eu nu am avut parte de nici una din cele doua. Fac o pauza mai lunga doar pentru a face cele 32 flotari. E ca o datorie fata de mine.

3 gloante impotriva succesului personal

2009-08-23T23:35:07+00:00

Nu e un secret ca prin ceea ce fac, incerc sa ma cunosc mai bine. Sa ma descopar. Asta s-a intamplat si in cadrul Scolii de Atitudini. Asta incluzand atat organizarea, cat si participarea :) Sunt o persoana complet dezorganizata, si orice drum pe care-l incep in aceste momente sunt mari sanse sa se termine inainte de termen. Sunt asa din nastere, si realizez ca e foarte greu sa ma schimb. Dar fac progrese importante. Daca acum 2-3 luni habar nu stiam pe unde-mi sunt notitele and stuff, acum a mai ramas doar dezorganizare in munca. Am inceput insa, de putina vreme ce-i drept, sa folosesc conceptul "Less is more". Asta ar fi primul glont. Bullet no. 2.... Lenea / Comoditatea. Am realizat ca, mai ales cand sunt acasa (Pascani), aman lucruri care in mod normal mi-ar lua 5-10 minute sa le fac. Le aman pentru ca-mi este lene practic sa ma ridic din pat, sau sa incetez nu stiu ce prostie pentru a face ceva UTIL! Imi amintesc, ca-mi propuneam sa citesc, si fugeam in schimb afara pentru a nu face nimic, nimic in afara de a sta de vorba cu niste prieteni, alaturi de care vorbesc aceleasi prostii zi de zi. Ma duceam afara pentru a mai juca un rummy, pentru a mai sta la o gargara cu baietii. Lenea si comoditatea este cred, cel mai mare dusman al propiului meu succes. Si aceasta ne duce imediat la cel de-al 3lea glont impotriva succesului. Lipsa Disciplinei. Aici am cel mai mult de lucru, e acel detaliu care-mi lipseste cu desavarsire. Si totodata consider ca nu pot fi pe jumatate disciplinat. Ori esti, ori nu. Fara nuante de gri. Disciplina e acel lucru de care nu m-am lovit inca in viata. Nu am avut profesori atat de severi, si chiar daca au fost, nu prea mi-a pasat mie de scoala. Eram cu gandu pe alte meleaguri cum ar fi dezvoltarea personala. Nu m-a interesat ce note am, si nici nu a fost nimeni sa-mi insufle un aer de competivitate, astfel incat sa invat sa fiu mai bun ca el / ea. Imi este foarte greu sa-mi pastrez un ritm, sa fac acelasi lucru mai mult timp la rand. Trebuie sa-mi placa mult ceea ce fac. Incep sa descopar ce vreau sa fac cu adevarat in viata, si am inceput sa lupt pentru acest lucru. Stiu ca pot sa vorbesc cateodata frumos, si sa te fac sa crezi ca sunt cel mai sincer baiat, cand defapt si de drept mint de ingheata apele. Sunt o persoana care se imbata prea repede si prea des cu apa rece. Ma influenteaza vorbele dulci ale celor din jur. Le analizez dar tot imi face placere sa aud lucruri bune despre mine. "Eu zic ca-s de cacat iar altii zic ca-s pe gustu lor" AM din ce in ce mai multe momente in care discut sincer cu mine, sunt direct si sincer. Si-mi zic uneori ca sunt cel mai mare prost din lume, doar pentru a trece mai departe. Insa mai vine cate unu care-mi zice ca fac niste lucruri foarte misto, si iar ma mai imbat cate putin. Sunt unul dintre acei oameni ce "take things for granted and get`s bored to quickly" Dar totusi sunt un luptator ce devine mai auto-didact si disciplinat cu fiecare secunda ce trece. Sunt un razboinic ce simte din ce in ce mai putina oboseala si mai ales sunt un campion ce scoate pe zi ce trece cuvantul lene si comoditate din vocabularul curent. Cel mai important lucru care l-am invatat si il simt in fiecare clipa... ramane faptul ca sunt RESPONSABIL pentru viitorul meu. Acum ceva vreme credeam mult intr-un motto, l-am regasit zilele astea... Lumea m-a creat dupa lumea si asemenarea ei, dar EU VREAU sa fiu DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA MEA!

Caldura si lenea

2009-07-16T12:31:12+00:00

Observ cum caldura de afara ii molseste pe atat de multi oameni. Defapt e in natura noastra, cand e cald sa stam chill pentru a ne mentine in "cotele confortabile" ale corpului nostru. Insa de aici, la a nu face nimic cu scuza ca e cald afara, e un drum lung. Drum pe care-l urasc, pentru ca si eu fac asta cateodata, dar simt uneori ca nu poti face fata caldurii fara ajutor. Let`s start living :-) si sa nu folosim caldura ca pretext sa nu facem nimic, ci din contra sa ne marim rezistenta la anumite lucruri...

Ganduri in miezul noptii

2009-07-15T00:33:41+00:00

Intre noapte si zi, ma gandesc la atat de multe lucruri... La sala ce-mi trebuie pentru Scoala de vara ce vreau sa o organizez. La trainingul ce vreau sa-l urmez. La lucrurile ce trebuie sa le spun familiei, lucruri ce vor cauza alte ganduri si vorbe urate.... La calatoria in care vreau neaparat sa pornesc. Sunt atat de multe la care ma gandesc... cand stiu ca nu ar trebui sa fac asta. Ci doar sa fac lucrurile sa mearga... Am intrat iar intr-o perioada in care aman lucrurile, in care sunt prea comod, si se vede asta. Vreau din toata inima sa fac unele din lucrurile din mai sus, defapt toate! insa lenea ma impiedica. Imi era dor sa scriu noaptea, intr-un intuneric de speriat, ascultand un rap de calitate (Pars Atra pentru cunoscatori). Gandindu-ma la lucrurile ce or sa vina, la lucrurile ce mi le-am promis. La ce am ales sa fac si la cate lucruri trebuie sa fac inca.... O ard aiurea cand stiu ca pot sa fac atatea lucruri, si multa lume in jur se asteapta sa fac lucrurile respective... Cred ca ti-ai dat seama ca acesta o sa fie un post despre nimic, dar simt ca vreau as fac asta... sa scriu doar pentru a scrie... Imi place la nebunie starea de spirit in care sunt, cu toate ca poate e putin depresiva dar lucrurile stau binisor inca. Si incerc sa le fac cat mai bune si mai roz. De cand cu experimentul de la zambesc.eu am inceput sa zambesc mult mai des, defapt sa-mi impun sa zambesc cand merg pe strada, cand merg pe bicicleta. Poate si pentru faptul ca mi-a zis lumea ca am un zambet dragut si inspirational? De ceva zile, zambind, ma gandesc la ce o sa fac in viitorul apropiat cu adevarat. Stiu ce mi-am propus dar oare o sa ajung sa fac acele lucruri? Cred ca a sosit timpul sa arat ca vreau cu adevarat lucrurile respective, si tocmai pentru aceste lucruri sa lupt, si sa-mi canalizez energia. Si nu doar pe tenis de masa, pe discutii cu prieteni sau prietene. Pe plimbari si alte lucruri asemenea. Si sa intorc proportiile... Maine e ziua in care ma duc la 2 locatii pentru sala, scriu descrierea pentru trip. Si imi acord o ora in care sa ma gandesc, sa meditez intr-un fel la ceea ce vreau sa fac! Niste ganduri in miez de noapte

Prin ploaie...

2009-07-12T08:44:50+00:00

Odata cu ploile recente din Bucuresti, am deprins un nou obicei.... Obicei in urma caruia orice batranica m-ar preveni ca o sa racesc, orice mama mi-ar spune sa-mi fac un ceai cand ajung acasa si sa iau pumnul de pastile, caci asa se face. Imi place mult sa aud ploaia, o urasc cand imi strica partea de sport in aer liber, insa incep sa ma resemnez pentru ca.... IMI PLACE (la nebunie) sa merg cu bicicleta prin ploaie, cu toate ca pot "ocoli" ploaia printr-un mijloc de transport in comun. Dar ar fi o prostie, pentru mine e atat de placut ca am inceput sa merg si in viteza prin baltile de pe strada. Cand fac asta se trezeste in mine un sentiment de supravietuire ce-mi spune mergi mai departe, poti sa mori. Masinile gonesc pe langa mine, iar eu.... Eu ma bucur de fiecare clipa caci in final ma bucur sa traiesc. Ma bucur de ploaie, de zgomotul facut cand trec cu viteza prin apa, de privirile celor din jur ce ma vad, de apa ce mi se scurge pe fata, de stropi ce-mi ating pielea. Ma bucur de atatea lucruri printr-un lucru simplu, si am momente in care merg repede pentru adrenalina, si momente in care merg incet si privesc in jur pentru ... implinire. Mersul cu bicicleta prin ploaie devine pentru mine un fel de meditatie, un mod de a "putea merge mai departe" fata de unele lucruri din viata mea. Sunt sigur ca va veni clipa sa si injur odata ploaia caci am nu stiu ce intalnire la care trebuia sa ajung cuat, iar lipsa aripilor protectoare nu prea-mi dau voie sa fac asta... Insa pana atunci va invit si pe voi, bikerilor, cand prindeti o ploaie sa o savurati pana la ultima picatura. It`s time to start living!... pana la urma!

Cine a zis ca nu se poate?

2009-07-09T17:50:24+00:00

Zilele astea s-a vorbit mai mult decat deobicei prin blogosfera despre optimism. Normal, doar am fost si eu prezent la Optimism2009. "OPTIM�SM s.n. Concep?ie filozofic? potrivit c?reia �n lume binele precump?ne?te asupra r?ului, iar lumea existent? este cea mai bun? dintre lumile posibile; atitudine a omului care prive?te cu �ncredere via?a ?i viitorul; tendin?? de a vedea latura bun?, favorabil? a lucrurilor. ? Din fr. optimisme, germ. Optimismus. Sursa: DEX '98 OPTIM�SM n. 1) (�n opozi?ie cu pesimism) Concep?ie asupra vie?ii dominat? de �ncredere �n viitor ?i �n oameni. 2) Tendin?? de a vedea p?r?ile pozitive ale oamenilor ?i ale realit??ii. /www.zambesc.eu) Consider ca nu toti sunt optimisti, cu toate ca sunt pe plaja din Miami cu un cocktail in mana, si o fata frumoasa-n dreapta. Pentru ca multi dintre ei se gandesc la conturile din banca, la afaceri, la prieteni care incearca sa-i fure. De ceva vreme ma mananca gandul, vorba, zicala.... "Cine a zis ca nu se poate?". O aud fara sa vreau in tot ceea ce zic ceilalti, si daca cineva-mi zice ca sunt nebun e primul raspuns care-mi vine in gand. Mi-a placut la nebunie ce a prezentat Bobby, pentru ca si eu vreau sa calatoresc, dar cred ca i-a lipsit pe alocuri o doza de nebunie, incat sa si plece si sa se chinuie sa-si faca bani pe drum. Si nu cred ca-ti trebuie 100 000 pe an sa calatoresti, insa nu vreau sa fac din acesta un topic despre cum sa calatoresti rapid. David stie mai bine. Emi poate sunt si eu nebun. Insa si eu cred ca o sa schimb lumea, simt asta. Poate doar lumea din jurul meu, sau poate doar lumea mea. Iar pentru toti cei care zic ca din cauza politicii nu se poate face x si y, sau a celor care ne conduc de la sef la.... etc. Pot doar sa zic ca.. nu conteaza cine-ti conduce tara ci, cine te conduce pe TINE. Phoebs ascult chiar acum 2-3 melodii din playlist-ul tau, si toata admiratia sincera pentru ca ai vrut sa-ti depasesti o frica, sper ca ai si reusit. Cred ca pentru a fi optimist trebuie sa fi cunoscut macar o data-n viata un om optimist cu adevarat. Exemplele nu sunt multe, si nici eu nu ma consider un optimist adevarat. Insa poate sunt un pic mai nebun decat altii. Cu toate ca poate nu ma pregateam pentru BAC, pentru vre-un examen la facultate, pentru mai stiu eu ce treaba, insa stiam ca o sa fie bine, si ca, cumva o sa iasa bine. Acum sunt la o cumpana, la o dualitate uriasa, nu stiu sigur daca e bine ceea ce fac, pentru viitorul meu. Dar in acelasi timp simt din toata fiinta ca e lucrul care "trebuie" sa-l fac. Dar nu o sa renunt prea curand la starea de spirit... cine a spus ca nu se poate? Si mai ales, nu stiu daca voi renunta sa zic vreodata la celebrul meu sfat... "O sa fie bine". Sunt multe de zis despre optimism, insa stiu ca fiecare dintre noi poate da o definitie, are ganduri despre asta... Ma bucur ca am fost in sala si m-am lasat inspirat de oameni ce au vorbit in fata. Nu resping ideea de bani, insa stiu ca cele mai frumoase momente, pe care le-am trait si le simt inca vii sunt momentele ce nu au costat nici macar un lucru. Pentru ca am trait prea multe astfel de momente, si am vazut prea multi sclavi sociali ce nu au mai zambit sincer de vreme buna. Iar intreaga lor existenta se invarte in jurul gandului de a face bani pentru un sef ce ii trateaza ca pe un jeg. Cu gandul doar la banii ce-i fac ei. Merg zi de zi pe strada, zambind din ce in ce mai mult, simtindu-ma puternic fara un motiv anume, poate pentru simplu fapt ca zambesc, si-mi urmaresc intr-un fel sau altul... VISUL! "Whatever your mind can conceive and belive it can achieve." - Napoleon Hill Si mai ales... A trai sau a muri (in fiecare zi cate putin, pentru un leu in plus) e tot una... conteaza cum o faci in ambele situatii.

Bucuros ca nu sunt din Bucuresti...

2009-07-09T15:25:26+00:00

Acasa... un loc in care totul se deconecteaza, locul unde toata galagia e redusa la 0. Unde nimic nu te deranjeaza... Sunt fericit si bucuros ca sunt din provincie pentru ca sunt crescut intr-un mediu calduros, in care copii sunt prieteni. Un loc in care-ti stii toti vecinii de bloc, toti vecini din cartier, ba mai mult si cei din cartierul alaturat. Si sigur daca te intreaba cineva, il stii si pe pe unu` din cu totul alta zona... Sunt fericit ca-s moldovean, pentru ca-n primu rand, ca baiat am aflat ce-i bataia, si mai ales cum sa ma feresc de ea. Ca moldovean am aflat ce-i berea, si vinul... petrecerile ad-hoc cu lume din tot orasul, majoratele, nuntile, discotecile de la sate. Si moldovencele care-s atat de laudate de multa lume, sa-ti tina companie, pentru ca totul sa fie mai frumos. Sunt fericit ca am locul unde pot sa ma duc, sa ma deconectez, sa ma incarc. Un loc unde pot sa inchid telefoanele, si sa rasuflu usurat. Departe de toata valva si agitatia din micul Paris. Sunt bucuros din multe motive ca nu sunt din Bucuresti, iubesc orasul asta urias, si toata agitatia ce o provoaca. Ritmul alarmant in care traiesti, esti conectat la toti si toate, si totusi cunosti atat de putina lume. Copil fiind imi aduc aminte, de gastile ce mergeam la fotbal pe campuri, de echipele de lunetisti, ce se impuscau cu, cornetele. Imi amintesc si simt caldura ce am simtit-o cand eram mic, de la batraneii de pe strada, de la copii vecinilor, caci ne jucam si imparteam jucariile frateste. Si acum imi aduc aminte zambind cand ma duceam la gradinita cu unele jucarii, si veneam cu altele acasa. Caci le schimbam mereu, de cadourile primite de la vecinii de pe scara, doar pentru ca le-au luat propriilor copii cate ceva, si noi sa nu fim bosumflati. Iubesc Bucurestiul, dar il iubesc pentru ca stiu cum e sa fii din alt oras, pentru ca sunt in esenta un moldovean, calduros ce asteapta sa te asculte, si dornic sa-si faca prieteni sa poata iesi la o bere...

O lume in care nu ai voie sa simti

2009-06-22T20:55:02+00:00

M-am uitat azi, din nou, la un film genial... Equilibrium.

M-am uitat la el caci am dat din nou peste un citat, foarte puternic pentru mine, din acest film

"The point of your existence is to feel ... it's as vital as breath. And without it, without love, without anger, without sorrow, breath is just a clock... ticking."

Am inceput sa ma uit, si am ramas surprins, cat de frumos e filmul. Dar pe tot parcursul lui, aveam in gand alte lucruri. Simteam cum filmul, este oarecum o realitate...

Am inceput sa simtim din ce in ce mai putin, traim intr-o lume plina de miracole, la care oamenii de acum cateva zeci de ani, nici nu indrazneau sa viseze.

Si noi nu ne bucuram cu adevarat de ea, vrem mereu mai mult, si mai mult... Insa uitam sa si apreciem ce avem deja...

De ceva vreme traiesc low bugdet, din mai multe motive. Dar pot sa zic ca a fost o periaoda foarte benefica pentru mine, caci am ajuns sa ma intreb daca... chiar am nevoie de anumite lucruri. Daca chiar imi trebuie, si nu pot trai fara ele. Cel mai probabil intr-un viitor, apropiat sau nu, voi ajunge sa calatoresc intr-o tara subdezvoltata, si sa traiesc ca ei, sa simt ceea ce simt si ei. Sa ma bucur de tot ceea ce se bucura si ei, si mai ales sa fiu in stare sa ma bucur de ziua de maine.

Vreau sa simt ca traiesc, in fiecare clipa. Vreau sa simt ca daca nu as fi eu, multi oameni ar fi mai suparati, mai posomorati, mai... nefericiti.

Poate deja fac asta, dar eu inca nu o simt. Vreau sa ajung la fel ca Mihail, sa-mi zica lumea ca i-am ajutat sa-si schimbe viata. La fel cum si el a facut cu mine... Daca nu ii cunosteam pe toti cei de la whichway nu eram acum aici. Fiecare a avut, si are un rol urias in clipa de fata pentru mine, cu toate ca poate nu le zic asta in fata. Inca nu am ajuns sa fiu atat de deschis.

Mereu am fost un tip mai emotional, multa vreme am ascuns asta, acum insa nu mai vreau, nu mai pot. Nu sunt emotional in sensul ca ma apuc sa plang cand ma paraseste iubita, cel mai probabil ma duc si fac sex cu alta, doar sa trec peste.

Sunt un nesimtit cateodata, dar nu-mi pasa. Fac pasi pentru a ma cunoaste pe mine. Si voi fi mai nesimtit, voi face sex cu alte fete doar o data, si apoi disparand din viata lor. Si poate nu pentru ca am ales eu. Cred cu tarie ca fiecare dintre noi trebuie sa facem asta macar odata...

Stiu sigur ca o sa mai dezamagesc oameni in continuare, dar totusi stiu ca am inceput sa nu mai am asteptari de la cei din jur, si acum nu doar o zic, ci o si simt, implicit si fac.

Am inceput sa simt foarte multe lucruri, dar oarecum sunt inca un timid, lenes, ce asteapta minuni. In loc ca eu sa fiu o minune, care sa straluceasca, si sa faca toti oameni din jur sa se simta bine. Vreau ca atunci cand intru intr-o camera, toti sa fie cu ochii tintiti spre mine, luand energie de la mine, pentru a se simti mai bine. AM facut asta, dar m-am simtit foarte obosit dupa asta... Mai am de lucrat.

Scriu aceste randuri din inima, nici macar nu le gandesc. Dar incepe sa-mi placa la nebunie sa scriu asa, caci stiu ca doar scriind asa pot ajunge la oamenii din jur, si chiar sa fac o schimbare, oricat de mica...

Am trait destule lucruri, cat sa pot da sfaturi. Dar totusi am hotarat sa fac asta doar cand mi se cere un sfat. Azi am realizat ca totusi, oameni ma pretuiesc, poate nu sunt modest, si plin de sine. Dar sunt un baiat spre drumul de a deveni barbat. Ca un ritual de initiere...

Azi am fost sunat de un prieten din suceava, pentru a-mi spune parerea in ceva ce tine de relatii. Si m-a bucurat enorm ca am avut puterea sa ma abtin sa dau sfaturi, despre ceva ce nu am trait. Sa dau sfaturi din ceea ce am auzit de la altii.

Am simtit ca... am facut un mare pas spre mine insumi.

Am fost luat in ras, peste picior. Am plans in sinea mea, dar am trecut peste... Fara sa zic nimic, poate cateodata am tipat dupa ajutor si nu a fost nimeni sa ma ajute... Poate am mintit doar ca sa ma dau bine pe langa cineva, dar am stiut ca a meritat. Poate ca m-am mintit intr-un mod atat de pervers incat am crezut si eu ceea ce zic, dar m-a ajutat sa trec mai departe...

Simt ca pot face atat de multe lucruri, dar ma trag in jos... Simt ca pot, simt ca sunt... dar imi neg gandurile. Si totusi stiu sigur ca nu sunt la primul pas pe acest lung drum. Dar mereu e timp pentru o revarsare.

M-a bucur ca am putut sa fac oameni sa planga, ca am facut oameni sa imi multumeasca. Da m-am simtit enorm de bine, si nu imi este rusine sa recunosc. Sunt intr-un moment in care inca mai implor dupa aprobare. Sau poate doar mi se pare.

Am atatea pe suflet incat stiu ca pot vorbi multa vreme, caci prea multi ani cu baietii m-au facut sa le adun. Mi-am amintit acum 5 minute cu Marius, de clipele in care stateam la o bere, pana dimineata...

"R�zvan: mi-ar placea la nebunie sa mai stam la o bere pana noaptea tarziu...

R�zvan: si sa aberam...

R�zvan: :)

Marius: cum am aberat intotdeauna

Marius: cu idei de oameni de stiinta"

Nu-mi pasa daca cineva va avea sau nu rabdare sa citeasca ce eu am scris aici, chiar deloc. A fost doar ceva ce am simtit sa fac, si am facut-o doar pentru ca am simtit frica sa o fac.

Punct...

Si de la capat!

BikeWalk 4

2009-06-22T08:26:22+00:00

Cica am aterizat si eu pe la bikewalk, a fost foarte dragut per ansamblu...

De cum am ajuns acolo mi-am dat seama ca, strategia mea a functionat. Pana acum vreo luna, nu vroiam sa stie lumea cine sunt, pot intra in vorba cu foarte multi oameni, foarte usor. Asa sunt eu mai caterincos de fel.

SI din puzderia de oameni din online, stiam 5 sau 6 maxim.

Am inceput sa dau telefoane sa fiu sigur ca vin "intaririle". Si uite asa in 10 minute ne-am strans o gasca de vreo 5 oameni, pus pe sotii... Caci eram in fond oameni buni! (adica avem treaba cu LumeBuna)

Am inceput sa radem, Lucian era in forma maxima, si pus pe glume, cu zambetul sau caracteristic. Miri a venit entuziasmata sa mearga pe bicicleta, alaturi de prietena sa Vera... Defapt prea multe detalii, se cunoaste ca e dimineata si eu scriu.

Am stat la coada sa-si ia oameni biciclete (sau trotinete mai bine zis), si am tulit-o la drum. Cat am stat la coada, eu fricos de caini ca deobicei, am inceput sa ma joc cu...

Am refuzat sa plec in prima grupa de biciclisti, cu toate ca am fost foarte aproape sa fac asta, deoarece am zis ca o sa fie mai distractiv sa merg printre cunoscuti, care nu mai mersesera de mult cu bicicleta... Asa ca am plecat, eu, Lucian, David, Miri, Diana, Leo, Vera, Mircea + 2 fete care nu le cunosc, imbracate in fusta pe bicla :), ni s-au alaturat Alin si inca un pici al carui nume-l uit acum.

Mergeam incet, foarte incet... La un momendat am ramas uimit cat de incet mergem, dar totusi ne distram, zambeam mereu. Defapt cred ca a fost ceva de genu, 10 minute pedalat, 3-4 minute ras. A fost foarte tare...

La un momendat ne-am intalnit cu grupul mare, pentru a merge spre casa. Atunci am vazut defapt cati de multi am fost, dar sincer mi-a placut mai mult sa mergem intre noi, un grup restrans... Decat 60 - 70, care mergeau care cum apucau.

Din care cunosteam maxim 15 persoane. Mergeau unii foarte dezorganizati, si vorba lui Buddha, ar fi fost frumos sa fie organizat pe baza de invitatii, fiecare persoana "Acceptata" sa poata veni cu maxim 3-4 prieteni. Si asta e!

Si pe langa toate acestea ar fi fost foarte misto, sa ne oprim intr-un parc. Dar la cati necunoscuti eram acolo. Nu m-ar fi surprins sa dispara biciclete. Ma jur!

Aveti mai jos un filmulet facut de mine, mentionez ca la momentul in care am facut filmuletul, au disparut din peisaj ceva lume, ramanand ori prea in urma, ori hotarandu-se sa mearga pe alte traseuri. Eram la intoarcere ce-i drept.

Si poza mea finala :)

Per ansamblu, mi-a placut mult la bikewalk, si sigur voi mai participa si la editiile urmatoare.

Defapt oricand, incurajez pe oricine sa faca sport. Asa ca... la un tenis de masa cand o ardem?

Nu o sa ma schimb niciodata...

2009-06-18T21:27:37+00:00

Acum nu foarte multa vreme, aveam aceasta expresie adanc inradacinata in sistemul meu de credinte...

"Credeau ca ?AU? scapat nu m-am schimbat

Si nici nu o s-o fac prea curand, pe cuvant"

"Stii bine ca pe mine nimeni nu ma poate schimba

Nu ma mai intreba ce vreau sa fac cu viata mea Pentru ca, iti spun de-acum: asa raman pana cand Va creste iarba la mine pe mormant!"

Versuri dintr-o melodie ce mi-a placut (si inca-mi place) la nebunie... Nimeni Altu` - Asa Raman.

Am trait intr-un mediu in care credeam ca nu trebuie sa te schimbi, ca totul e perfect asa cum e. Cu toate astea in fiecare seara, adormeam gandindu-ma ca o sa ajung in alte locuri, ca o sa cunosc si o sa fac lucruri remarcabile.

Am auzit luna asta o conceptie foarte interesanta despre idei. Nu-ti vin decat ideile pe care le poti duce la bun sfarsit, si niciodata Dumnezeu, nu-ti da mai mult decat poti duce.

Stateam seara la bere vorbind despre ce frumos o sa fie, despre ce fete tari am avut, sau poate o sa avem. Depanam amintiri, si ne gandeam cum am fi reactionat daca ne-ar insela "femeia" (Sotia, alaturi de care ai copii). Vorbeam despre atatea lucruri si nu faceam mai nimic pentru ele.

Am devenit intr-un timp atat de comod, ca puneam oameni sa se duca sa-mi aduca nu stiu ce, daca puteam cred ca as fi pus un om sa ea deciziile pentru mine. Defapt am facut si asta, pentru o scurta perioada de timp. Defapt atunci mi-am dat seama ca eu defapt, sunt un lup singuratic de fel.

Dar despre asta cu alta ocazie...

Nu o sa ma schimb devenise un fel de parabola a vietii, stiam ca o sa ma schimb, stiam ca vreau sa ma schimb, la naiba simteam ca o sa ma schimb. Dar totusi cu berea-n mana, printre prieteni, eu cu mine, ziceam prea des ca nu o sa ma schimb. Si priveam in ras cam toti cei care faceau eforturi sa se schimbe.

Am trecut printr-o perioada in care, cu toate ca nu faceam nimic, pentru ca eram prea autoritar cu prietenii, atunci cand ei faceau ceva... si eu nimic. Tot ziceam ca... eu as putea sa fac mai bine "chestia aia" decat ei.

Si poate era adevarat, acum am inteles ca trebuia defapt sa-i felicit. Ar trebui sa dau multe beri in dar, pentru fiecare om de la care am invatat ceva, cu toate ca am realizat asta la un an de cand nu mai stau cu ei.

Ne schimbam constant, evoluam. Asta ne e practic scopul in viata, si totusi deseori spunem ca nu o sa ne schimbam. Avem o frica adanc inradacinata de schimbare, care declanasata ne face sa tremuram. Tremuram in fata necunoscutului, dar totusi il cautam toata viata. Cautam acele parti necunoscute ale noastre, acele parti ce pot face oameni sa zambeasca, sa infloreasca. Si ne este frica sa admitem si sa facem marii pasi.

De vreo 5 ani de zile tot incerc sa fac cate ceva, intr-un anumit domeniu. Si tot imi este frica, pacat insa ca... aceasta frica acum este defapt o fasie subtire de gheta ce asteapta sa fie sparta in mii de bucati. Pentru a evolua mai departe, simt asta, stiu asta.

Mereu ne izbim in cateva piedici, si afirmam ca noi nu o sa ne schimbam. Cu toate ca e in natura umana sa ne schimbam.

Si da prietene, poate am baut impreuna, ne-am distrat impreuna, am evoluat impreuna. Insa nu poti fi prieten cu cineva, decat daca mergeti pe acelasi drum. Iar aceasta zicala am invatat-o de la diriginta 9-12 cu, care am fost foarte mult timp certat.

Si oarecum, mereu intr-o stare de "conflict". Inca nu mi-am dat seama de ce, dar stiu ca m-a ajutat mult, si culmea este ca nu ma ajutat atunci cand a vrut asta, ci m-a ajutat atunci cand poate a vrut altceva in schimb.

Mi-am luat multe palme de la viata, si o sa-mi mai iau. Dar stiu ca acum nu mai pot zice, nu o sa ma schimb niciodata.

Pentru ca m-as minti in cel mai penibil mod posibil. M-as minti atat de mult, si de tare zicand asta, incat nu as putea adormi noaptea. Si nu glumesc.

Tanjesc dupa schimbare, si totusi fac atat de putin. Vreau sa-mi descopar potentialul, pe care stiu ca-l am. Insa nu caut suficient de mult, acel lucru care sa ma faca sa zic "asta vreau sa fac tot restul vietii".

Ascult un gen de muzica, prin care se afirma des, ca nu o sa ne schimbam. Nu zic acum, ca de maine sa devii cea mai perversa fiinta de pe pamant. Vorbesc despre schimbare, despre cursul ei natural, instinctual.

Dar totusi trebuie sa ai principii si valori dupa care sa traiesti. Sa ai acea demintate, acea coloana vertebrala, ce eu inca mi-o dezvolt.

Azi am formulat pentru prima oara un nou motto, ce simt ca ma ajuta in acest moment foarte mult, mai ales pentru ceea ce vreau sa fac in viitorul apropiat... Mi-a venit aceasta "expresie" la examenul de matematica de astazi, unde nu am facut nimic btw. Dar sincer nu-mi pasa, deloc, am fost nervos nu pe mine, nu pe examen, ci pe alta persoana. Pentru ca eram obisnuit cu baietii de acasa, si cu modul nostru de a imparti, de a fi "egali". Dar nu conteaza.

Acesta este...

DEVIN Schimbarea ce vreau sa o vad in lume!

O picatura de apa...

2009-06-15T22:42:09+00:00

De cand a fost inventata (de catre romani) cea mai performanta camera slow motion....

Apar tot felul de video-uri interesante, despre lucrurile banale.... Unul ar fi o picatura de apa, ce cade intr-o balta...

http://dsc.discovery.com/videos/time-warp-water-droplet.html

Un al doilea lucru interesant ar fi ... seminarul deschis de cunoastere "Mergi pe calea TA!"

Cand? marti si miercuri, 16 si 17 iunie 2009; orele 17:00 - 21:30!

Unde? Club OldSchool, la Casa de Cultura a Studentilor Preoteasa din Bucuresti

Va puteti inscrie la contact@roleader.ro, trimitand un mail cu datele tale de contact. Sau chiar la fata locului.

Carnavalul Copilariei

2009-06-12T22:01:57+00:00

O sa fie ceva miri~fic... :) Mai bine decat as putea eu pune in randuri, a vorbit Miri prin poeziile sale.

Invitatie Happyplllace(2)

View more OpenOffice presentations from bindialina.

Cont nou de twitter

2009-06-12T15:01:57+00:00

Pentru a putea informa pe toata lumea, care ma citeste?:) Mi-am schibmat contul de twitter, acesta este -> http://twitter.com/RazvanO

Poate o sa ajung sa-l folosesc mai des, decat precedentul. Care nu mai exista.

Apropo, maine va astept la Carnavalul Copilariei. Sa ne distram cu mic, cu mare. Jucand totusi jocurile copilariei noastre. Pentru ca in fond toti suntem copii intr-un fel sau altul. Si eu nu am cunoscut inca un om, care sa nu fie inca copil in suflet. SI nici nu vreau sa cunosc defapt.

Asa ca maine de la 12 in Parcul Politehnica. Daca vezi ceva pe lista respectiva, si poti aduce, nu te gandi ca mai aduce altcineva, ci adu-l pur si simplu, si hai sa ne distram.

Cine sunt eu?

2009-06-10T15:11:05+00:00

Mihail a lansat o leapsa draguta azi... Si anume un numar de 3 intrebari din cele 90 si ceva ce vor fi prezente in cartea sa... "Eu cine sunt?" cartea va fi lansata pe 20 iunie la BookFest, iar dupa o sa o gasiti prin librarii. Va recomand cu caldura cartea fiind una din putinile carti de dezvoltare personale scrise de un autor roman, si cu atat mai mult una din putinile in lume ce te provoaca la introspectii.

Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?
De ce le mai tin inca in viata mea?
Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine? *Accesorii sociale = Lucruri, relatii, oamenii, atitudini care nu ma definesc si de care m-am inconjurat pentru ca ?asa trebuie?. Sau, intr-un cuvant, ?etc-uri?.

Eu insa am zis ca o sa incerc altceva, chiar sa-mi raspund la intrebarea cine sunt eu?

As putea incepe foarte usor zicand ca sunt un AIESECer, ca sunt un om ce cauta bunatatea din jur si de asta m-am imlicat in lumebuna.ro, ca imi place sa scriu si sa impartasesc si tocmai de aceasta m-am implicat in whichway.

Pot sa zic ca-mi place tenisul de masa (m-am reapucat, defapt l-am redescoperit), mersul pe bicicleta, sa vizitez, explorez, defapt sa explorimentez.

Pot sa zic ca am o mica experienta in relatii, si pot da sfaturi bunisoare pe aceasta tema, pacat ca de cateva zile am incetat sa mai dau sfaturi. Sunt un tip dragut, cu simtul umorului caruia ii place sa imbratiseze oameni pe strada, oameni necunoscuti doar pentru a zambi. Atat eu cat si ei. Sunt necunoscutul pasionat de dezvoltarea sa, ce a facut destule progrese, dar care inca sta agatat in cateva pasi marunti.

Sunt copilul parintilor, si mereu copil in suflet. Sunt un copil curios si pofticios, ce vrea sa afle mereu ce se intampla cu oamenii din jurul sau, si cum sa-i ajute. Sunt un lup singuratic totodata.

Sunt atat de multe lucruri, si totusi atat de putine. Principalul meu accesoriu mental este starea de lene, de cateva saptamani ma trezesc greu dimineata, ceasul suna de 3-4 ori pana sa ma convinga sa ma ridic si sa incep o noua zi. Si nu stiu de ce fac asta, insa incep sa aflu. Sunt mereu in conflict cu mine insumi, incercand sa ma fac sa merg mai departe, si mai departe. Totodata sa raman putin pe culmiile noi atinse, pentru a ma bucura de priveliste. Si traire!

Sunt tot ce pot fi, daca imi urmez visele, sunt un calator al carui misiune este sa faca oameni sa zambeasca, si in acelasi timp sa se descopere. Cel putin asta vreau sa cred acum despre mine. Defapt asta sunt.

Sunt intr-o dilema uriasa, dilema in privinta caruia va trebui sa iau o decizie, sau mai bine spus sa fac o alegere. Fiind constient in acelasi timp atat de plusuri cat si de minusuri.

Sunt un lenes, care se asteapta atunci cand nu este el "project manager" sa-i spui ce sa faca. Iar asta am descoperit-o recent. Insa nu am descoperit si ce ma motiveaza, se pare ca sunt o fire vulcanica ce se aprinde si erupe foarte repede, insa nu termina ceea ce incepe. Iar asta trebuie corectat.

Sunt mereu aflat intr-o cautare, a mea. A ta, a tuturor. Mereu incerc sa gasesc cele mai bune solutii. Si totodata mint, ma mint atat de mult.

Sunt toate lucrurile de mai sus, si totodata nici unul. Sunt tot ceea ce pot fi, dar voi deveni ceea ce am fost trimis sa fiu.

Sunt pe jumatate ateu, caci nu cred in biserica, si totodata cred cu tarie in Dumnezeu. Cred in lucrurile frumoase ce ni se intampla, si incerc sa gandesc totodeauna pozitiv. Cateodata mai refulez in ganduri negative, doar pentru a-mi aduce aminte de ce e dulce, atat de dulce, sa gandesti in termeni pozitivi.

Sunt in cautarea mea, iar acum ma gandesc intr-o descoperire simultana a mea, cat si a lumii. La modul propriu vorbind. Sunt bucuros ca te-am intalnit, si totusi s-ar putea ca-n gand sa zic lucruri nu tocmai dragute despre tine.

Sunt un lenes, ce abia asteapta oportunitatea de a straluci. Ba mai mult imi creez propriile oportunitati, caci cred cu tarie ca noroc este pentru cel pregatit sa-l sesizeze.

Sunt inconjurat de oameni care ma deprima, si totusi stau langa mine pentru a ma sprijini, sunt un dependent de hainele din dulap pe care nu le port, dar trebuie sa stiu ca le am, sun atat de comod si fricos incat nu pot totdeauna sa pun piciorul in prag si sa-i zic cuiva, ba noi doi nu o sa mai vorbim o perioada. Sunt un timid cand vine vorba sa-mi exprim sentimentele (sau poate nu?). Sunt atat de multe lucruri, dar mai trist e ca ma agat in continuare de lucrurile care ma limiteaza, ce-mi fura timpul pe care l-as putea investi (defapt stiu ca nu-l investesc de buna voie) in lucrurile care m-ar ajuta cu adevarat.

Incep sa cred ca poate e timpul sa consolidez nivelul la care am ajuns, inainte de face inca o escapada spre varf, inainte de a stabili, a descoperi un nou teritoriu. Pe care sa-l muncesc, si apoi sa culeg roadele.

Sunt nebun dupa experientele ce-mi provoaca adrenalina, si totusi sunt atat de temator sa fac lucrurile singur. Sunt un copil pornit spre drumul maturizarii, sunt un baiat ce se pregateste a deveni un barbat. Sunt toate cele de mai sus, si totodata nici unul.

Sunt Eul care evolueaza in ritm constant, spre alte dimensiuni, eul ce se pregateste de lucrurile bune ce or sa vina-n propia viata, si pe care le atrag.

Sunt.. EU!

Multumesc Mihail ca mi-ai dat, inca o data sansa sa ma descarc, as fac o mica introspectie.

Leapsa poate sa o preia oricine doreste.

PS: Te asteptam la Bookfest pe 20 Iunie 2009 la lansarea cartii "Eu cine sunt?, iar dupa aceasta data, prin librarii :)